Valoarea bitcoin a crescut foarte mult

Pretul monedei virtuale bitcoin se mentine ridicat. In acest moment valoarea unui bitcoin este de aproximativ 600 $. Putem profita de acest lucru pentru  a obtine bani pentru eventuale alte proiecte.

Va recomand o serie de site-uri pe care puteti castiga satoshi (subdiviziunea bicoin-ului) gratuit. Site-urile urmatoare sunt sigure si lucreaza fara probleme. Daca aveti suficient timp puteti obtine castiguri foarte mari. Personal folosesc mai multe site-uri:

Claim BTC va puteti inscrie aici. Puteti castiga satoshi la fiecare 20 minute.

Easy Bitcoin Faucet va puteti inscrie aici. Puteti castiga satoshi la fiecare 10 minute.

Take Bitcoin Faucet va puteti inscrie aici. Puteti castiga satoshi la fiecare cinci minute.

Fiecare din aceste trei site-uri va ofera o serie de bonusuri. In plus daca lucrati zilnic puteti ajunge la o dublare a castigurilor. Pentru asta trebuie sa intrati zilnic pe aceste site-uri si sa faceti cel putin o extragere zilnic. In momentul in care ajungeti la 20000 de satoshi pe oricare din aceste site-uri ii puteti transfera in portofelul electronic.

Un alt site unde puteti castiga gratuit satoshi este Freebitcoin. Va puteti inscrie aici. Puteti castiga satoshi la fiecare ora. In plus, pentru fiecare extragere, castigati cate 2 bilete la o loterie saptamanala unde puteti castiga mult mai mult. Trebuie sa specific ca sansele sunt destul de mici, similare cu cele de la loteriile obisnuite. Si aici puteti muta castigurile in portofelul electronic.

Un al cincilea site este Moon Bitcoin. Va puteti inscrie aici. Aici este indicat sa intrati o data pe zi si sa acumulati bitcoin. In momentul in care intrati zilnic primiti o serie de bonusuri similare cu cele din siet-urile de mai sus.

In sfarsit mai putem folosi si Epayinfo. Va puteti inscrie aici. Este o coelctie de ste-uri pe care puteti castiga bitcoin la diferite perioade (de la 3 minute la 2 ore). Se pot acumula destul de rapid foarte multi satoshi.

Toate aceste site-uri au programe de referali care va permit castiguri suplimentare.

Pentru manevrarea banilor (bitcoin) acumulati folosesc un portofel electronic realizat in Blockchain. Exista si alte variante dar nu le-am folosit. Banii acumulati in Blockchain pot fi transferati in alte procesoare de plati.

Pentru transfer am folosit Changer. Cu Changer (puteti sa creati un cont aici) puteti transfera Bitcoin in Payeer (puteti deschide un cont aici), Perfect Money (puteti deschide un cont aici), OKpay, AdvCash. Am facut personal transferul in Payeer fara probleme ( in momentul respectiv Perfect Money nu functiona).

Cu Changer puteti transfera sume mici (eu am transferat 0,004 bitcoin=3$) la o valoare de schimb foarte buna.

 

 

 

 

 

The Vip-Team

The Vip-Team – singura universitate care te plateste sa inveti

Va invit sa va inscrieti in Vip-Team. Site-ul va ofera la inscriere 100 de dolari care pot fi folositi in interiorul site-ului. Va puteti inscrie aici. Urmariti introducerea si completati datele cerute. In ordine de sus in jos: Prenume, nume, nume utilizator, mail (se cere gmail), parola, confimare parola, telefon (in forma +4 (care este indicativul Romaniei la care se adauga numarul de telefon), adresa skype. Dupa completare faceti activarea (apasati butonul rosu din dreapta).

01 Inscriere

In continuare veti trece prin trei etape (pasi) in care veti avea de urmarit cate un video care prezinta site-ul si activitatea lui. Dupa fiecare video treceti la pasul urmator.

02. Pasul 1     03. Pasul 2

Dupa cei trei pasi va aparea imaginea de mai jos cu felicitari pe care veti da clic.

05 Congratuletions

Pentru fiecare pas depasit cu succes veti primi un  mail la adresa indicata de dvs care va confirma acest fapt. In final va trebui sa primiti cei 100 dolari sub forma de credite in cadranul din stanga care indica situatia creditelor reale. Cel din dreapta este un cadran demonstrativ care incearca sa va convinga sa faceti investii.

In acest moment sunteti la nivelul bronz. Ca sa treceti la nivelul urmator sunt necesari 150 dolari care pot fi fie investiti fie acumulati in timp pe baza celor 100 primiti initial. Site-ul functioneaza automat.

Va puteti inscrie aici.

 

 

Recyclix – ce facem in etapa a doua

Dupa ce s-au terminat cele 3 saptamani de prelucrare primara se activeaza butonul Recycle de sub Ground Material.

08 Continuare reciclare

Dati clic pe Recycle si apoi pe receive profit and start again (vezi imaginea de mai jos).

09 Receive profit and start again

Porneste etapa a doua de prelucrare care dureaza 2 saptamani. La Factory vedeti ca a inceput prelucrarea si este indicat timpul care a mai ramas.

10 Prelucrare ground material

Atentie!!!

Trebuie sa porniti prelucrarea in ziua in care s-a terminat prelucrarea primara.Puteti vedea cat mai aveti de asteptat dand clic in bara de sus pe recycle si ajungand in pagina de recycling process unde puteti vedea in fiecare moment in ce etapa sunteti.

Daca intarziati si nu porniti etapa a doua in ziua in care s-a terminat prima etapa nu mai puteti decat sa vindeti Waste (deseurile) prelucrate primar si sa primiti cota de 25% din profit adica 10 euro din cei 40 care pot fi obtinuti prin vanzarea directa (se face dand clic pe sell).  Banii obtinuti nu pot fi scosi deoarece suma minima de retragere este de 20 euro. Asta inseamna ca va trebui sa reluati procesul cumparand cu banii proprii 100 kg de waste pe care sa-i prelucrati.

In pagina Partners pe care o gasiti in bara de sus veti gasi lincul dvs de afiliat si banerele de reclama pe care le puteti folosi pentru a atrage alti parteneri.

Recyclix – 20 euro bonus la inscriere

Recyclix este un site nou al unei companii de reciclare deşeuri. Este un site de investii şi se lucrează foarte uşor şi rapid. Ste-ul este din Polonia.

Vă puteţi înscrie aici.

După ce daţi clic pe linkul de înscriere se deschide site-ul.

01 Inregistrare

Daţi clic pe sign up si completaţi adresa de email şi parola aleasă.02 Inregistrare

Veţi primi un mail de confirmare după care puteţi intra pe site cu mailul şi parola aleasă.

03 Primesti 20 euro\

În partea de sus vedeţi că aveţi cei 20 de euro bonus. Cu aceşti 20 de euro veţi porini activitatea adică veţi cumpăra deşeuri (waste) pe care le veţi recicla.

04 Cumperi deseuri

Daţi clic pe buy şi se deschide fereastra de cumpărare.

05 Cumperi deseuri b.22

Completaţi 100 kg corespunzătare celor 20 de euro pe care-i aveţi şi apăsaţi pe buy.

Pasul următor constă în a da clic pe recycle pentru a porni activitatea.

06 Reciclare

 

Activitatea porneşte pentru o perioadă de 21 de zile timp în care se acumulează banii. Lângă coşul din dreapta jos apare un pătrat care se învârte şi care indică desfăşurarea activităţii.

04 Cumperi deseuri

În my god cost vedeţi cum banii se acumulează. După 21 de zile banii vor fi folosiţi pentru a reporni ciclul de producţie.

Puteţi face investiţii din banii dvs dar pentru început ar trebui să porniţi cu banii oferiţi de site.

Voi reveni cu completări când ne vom apropia de expirarea celor 21 de zile.

Înscrieţi-vă pentru a beneficia de cei 20 de euro bonus O puteţi face aici.

Valentin

 

Vindecarea cancerului – reteta lui Father Romano Zago

Rețeta conține trei ingrediente:

1. O jumătate de kilogram de miere. A nu se folosi miere sintetică sau rafinată sau miere falsificată.

2. Între 40 și 50 ml de whisky, cognac, etc. Nu trebuie folosit alcool pur, vin, bere sau lichior. 40-50 ml este echivalentul unei cești mici de cafea.

3. 350 grame de Aloe vera arborescens. Folosiți trei sau patru Frunze în funcție de mărime lor.

Nu trebuie să fiți prea scrupuloși în prepararea rețetei. Cele trei componente trebuie să fie în cantități cât mai apropiate de cantitățile indicate dar eficiența preparatului nu va fi afectată de o mica abatere sau uitarea unui detaliu. Esențial este ca cele trei componente să fie incluse în amestec. Combinația lor este cea care oferă efectul dorit.

Ștergeți praful sau orice alte impurități lăsate de natură pe frunzele de Aloe. Folosiți o cârpă veche uscată sau puțin umedă sau un burete pentru a face aceasta. Nu udați frunzele. În pregătirea rețetei nu se folosește apa.

Folosiți un cuțit pentru a îndepărta țepii de pe frunzele de Aloe. Pentru a ajuta blenderul tăiați frunzele în bucăți și amestecați cele trei componente împreună.

Amestecați bine tot materialul. În circa un minut (în funcție de puterea aparatului) obțineți un fel de amestec verde și preparatul este gata. Ați pregătit rețeta care poate vindeca  chiar cancerul. Puneți amestecul într-un borcan și țineți-l în frigider.

Notă: Deoarece mierea din amestec este mai grea și se lasă la fund scuturați bine borcanul înainte de a lua preparatul.

Mod de utilizare:

Există mai multe varinte care funcționeză. Vom indica două dintre ele:

a. Pentru cei bolnavi de cancer. Se iau 2 linguri de preparat de două ori pe zi timp de 10 zile.

Pentru prevenire rețeta este aceeași dar se iau numai 2 linguri de preparat o dată pe zi timp de 10 zile. Tratamentul preventiv se face numai o dată pe an.

b. O altă variantă recomandă ca pentru tratarea cancerului să se ia câte 2 linguri de preparat de trei ori pe zi timp de 10 zile.

Pentru prevenire se iau numai o dată pe an câte 1 lingură de preparat de 3 ori pe zi timp de 10 zile.

În ambele cazuri, pentru cei bolnavi, după primele 10 zile se face o pauză de 10 zile după care tratamentul se repetă. Se continua alternanța până la vindecarea completă.

Notă: Dacă aveți o tumoare în timp ce faceți tratamentul cu Aloe ajutați-vă corpul în lupta cu boala: eliminați din alimentație carnea și produsele animale pe care le înlocuiți cu fructe, legume și cereale.

Ați putea sprijini corpul să elimine toxinele cu ajutorul clismelor: cea mai eficientă este clisma cu cafea după metoda Gerson.

Cea mai eficientă aloe este varietatea Aloe vera Arborescens. Se recomandă folosirea unei plante în vârstă de cel puțin trei (mai bine cinci)  ani care să nu fie udată șase zile înainte de rupe frunzele pentru prepararea rețetei.

Rețeta se pote folosi pentru vindecarea și prevenirea unei multitudine de alte boli sau probleme de sănătate. Vom reveni cu lista acestora într-un articol viitor.

 

Bicarbonatul de sodiu – un adevărat dușman al industriei farmaceutice

Cancerul este un acid adică acid lactic, un deșeu produs de ciuperci și mucegai şi trăieşte într-un mediu cu o concentrație scăzută de oxigen. Dacă mărim concentrația de molecule de oxigen din celulele canceroase acestea vor muri.

Toată lumea se va opune cu tărie la ideea că ceva atât de simplu şi ieftin, cum ar fi bicarbonatul de sodiu poate depăşi eficiența celor mai scumpe medicamente. Există dovezi convingătoare care sprijină multitudinea de teorii care sugerează că bicarbonatul de sodiu trebuie să fie medicamentul primar şi universal pentru o gamă largă de boli, inclusiv diabet și cancer, de asemenea că toți terapeuţii şi profesioniştii din domeniul medical ar trebui să-l includă în tratamentul medical.

Când vine vorba de bicarbonat de sodiu, trebuie să spunem că este o substanță bine înţeleasă şi studiată. Ea este utilizată pe scară largă de zeci de ani, chiar de oncologi. Bicarbonatul de sodiu trebuie să fie administrat în mod obișnuit pentru a împiedica deteriorarea rinichilor din cauza toxicității chimioterapiei și radiațiilor.

Milioane de oameni din întreaga lume de oameni consuma ionii de bicarbonat în apa de băut cu scopul de a preveni sau trata acidoza clinică, precum şi pentru o varietate de alte condiţii, în clinici, spitale sau departamentele de urgenţă. În fiecare zi ajută să fie salvate nenumărate vieţi. Când bicarbonat de sodiu este combinat cu alte substanțe naturale bazice şi puternice, cum sunt iodul și clorura de magneziu, avem o trinitate de supereroi medicali.

Problema valoarii acide a pH-ului (relativa lipsa de ioni de bicarbonat) joacă un mare rol în fiziologia umană. Toate reacţiile biochimice sunt influențate de valoarea pH-ului, deoarece enzimele sunt foarte sensibile la acest echilibru.

Un rol foarte important în menţinerea un pH favorabil în corpul nostru îl joacă dieta. O mare parte din dieta modernă duce la o scădere a valorii pH-ului spre acid. Dezechilibrul valorii pH-ului interferează cu activităţile şi funcţiile celulare, în special în cazul în care valoarea pH-ului continuă să scadă. O valoare pH acidă foarte mare duce la deteriorarea celulelor, ceea ce, în final, duce la probleme grave de sănătate, cum ar fi gastrite, diabet, osteoporoză, boli cardiovasculare şi cancer. Faptul că viaţa biologică funcţionează mai bine într-un mediu non-acid (alcalin) sprijină în mod clar utilitatea bicarbonatului de sodiu.

Bicarbonat de sodiu este responsabil pentru transportul oxigenului: dilatarea vasele de sânge şi eliberarea de oxigen în ţesut, ceea ce înseamnă creşterea valoarii pH-ului. Valoarea pH-ului crescut din urină previne cristalizarea în tractul urinar.

S-a stabilit că acidul uric provoacă pietre la rinichi, diabet, atac de cord, boli de inimă, atac de cord şi gută. Creează de asemenea un compus toxic, numit alloxan care este produs de ciuperci, ceea ce înseamnă că creează, de asemenea, diabet și celule canceroase. Administrarea orală a bicarbonatului de sodiu previne artrita, infecţiile, guta, febra, şi ajută activitatea pancreasului. Este cunoscut faptul că pancreasul produce cel mai mult bicarbonat şi este, de asemenea, responsabil pentru producerea de insulină.

Indiferent dacă cineva are boli neurologice sau cardiace, cancer sau o formă severă de gripă dacă bicarbonatul de sodiu este luat împreună cu clorura de magneziu este furnizat cel mai sigur şi mai bun tratament. Acţiunea lor comună îndepărtează eficient toate toxinele și acizii din toate ţesuturile, celulele şi organele.

Sursa: http://www.bestherbalhealth.com/baking-soda-true-enemy-pharmaceutical-industry/

Tratamentul naturist al hipertensiunii arteriale

Vă prezint o variantă sigură și ieftină de tratare a hipertensiunii arteriale propusă de marele medic și astrolog care a fost dr. Nechit Vinereanu:

Maladia hipertensiunii arteriale este una dintre cele mai dificil de tratat maladii în epoca noastră. Există o sumedenie de medicamente în cadrul medicinei alopate, care aduc rezultate minore şi temporare; ele produc efecte secundare grave, care până la urmă pricinuiesc decesul nefericiţilor pacienti. Medicina populară românească a găsit încă din vremuri vechi un remediu sigur, fără efecte secundare şi ieftin. Acesta este ceaiul de mărar. Sătenii noştri folosesc în dieta lor obisnuită mărar în ciorbe de tot felul, ba chiar şi în tocană şi salată verde. Pentru cine vrea să folosească ceai de mărar, noi recomandăm următoarele:

Se foloseşte fie mărar verde, cules în timpul primăverii, verii şi toamnei, fie mărarul uscat la umbră şi ţinut pentru sezonul rece. Se pun câteva fire de mărar în apă, într-un vas de un litru, se fierbe bine mărarul, timp de 20-30 de minute, şi se bea dimineaţă pe nemâncate doar câte o cană de ceai în fiecare zi. Rezultatele acestui tratament naturist apar nu imediat, aşa cum apar în tratamentele cu medicamente de la farmacie, ci abia după câteva săptămâni sau chiar luni de tratament zilnic.

Ceaiul de mărar este mai efectiv neîndulcit, dar dacă pacientul îl vrea neaparat îndulcit, se poate bea şi îndulcit.

În timpul tratamentului cu ceai de mărar, o singură cană pe zi, pacientul poate lua şi medicamente de la farmacie, dar după un anumit timp, când observă că tensiunea a scăzut la valorile ei normale, pentru o perioada mai îndelungată, pacientul poate întrerupe orice tratament alopatic, de la farmacie.

De îndată ce ceaiul de mărar a coborât tensiunea la valorile ei normale, pacientul se poate considera vindecat definitiv, şi recomandăm să nu mai folosească medicamente antihipertensive, căci ceaiul de mărar scade tensiunea arterială pentru totdeauna; ea nu va mai creşte niciodată, iar pacientul, după un tratament de câteva luni cu acest ceai, poate să nu mai urmeze nici acest tratament, căci nu mai este nevoie.

Recomandăm cu căldura ceaiul de mărar, care nu produce nici un efect secundar; el este pur şi simplu un aliment nobil, ieftin, la îndemâna oricui şi cu efecte curative miraculoase.

 

Dr. Nechit Vinereanu

 

Terapia cu apă

Vă prezint o terapie foarte simplă care, conform unor studii medicale făcute de o societate medicală din Japonia, este extrem de eficientă în tratarea unei serie de tulburări.

Procedeul este extrem de simplu. Dimineaţa la sculare, chiar înainte de a vă spăla pe dinţi, beţi patru pahare (de 160 ml fiecare) de apă. După aceea vă puteţi spăla pe dinţi dar este interzis să beţi sau să mâncaţi ceva timp de 45 de minute.

După 45 de minute vă puteţi lua micul dejun. După micul dejun, aşteptaţi încă 2 ore înainte a mânca sau bea altceva. Asta e tot!

Pentru cei în vârstă sau bolnavi poate fi dificil să bea 4 pahare de apă. Totuşi, ar trebui să bea apa în cantităţi mai mici până când ajung la cele 4 pahare zilnic.

Conform japonezilor această procedură, urmată o perioadă corespunzătoare de timp, poate ameliora (şi chiar rezolva) o serie de probleme medicale, după cum urmează:

Cancer – 180 zile

Hipertensiune – 30 zile

TB – 90 zile

Diabet – 30 zile

Gastrită – 10 zile

Constipaţie – 10 zile

Artrită – urmaţi tratamentul numai trei zile în prima săptămână, după care continuaţi-l zilnic.

Pentru a avea succes procedura trebuie respectată cu stricteţe. Mă refer mai ales la respectarea intervalului de 45 de minute până la luarea micului dejun şi a perioadei de 2 ore de după acesta.

De asemenea trebuie să fiţi atenţi la calitatea apei pe care o folosiţi pentru procedură.

Există şi o variantă puţin mai dură a acestei terapii provenită din Ayurveda şi care se pare este cea originală. Ea cere să se bea 1,5 litri de apă (5-6 pahare de 250-300 ml) dimineaţa imediat după ce v-aţi sculat.

 

 

 

 

 

CRĂCIUNUL inainte şi după Hristos – două sărbători îngemănate

 

CRĂCIUNUL inainte şi după Hristos – două sărbători îngemănate

«De Crăciun sărbătorim Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos…»

Oamenii contemporani grăbiţi ignoră misterul care învăluie cele două sărbători îngemănate la 25 decembrie, în solstiţiul de iarnă, ca doi brazi într-o tulpină, ca doi ochi într-o lumină:

– sărbătoarea gazdă a lumii vechi – ziua Moşului Crăciun /naşterea Soarelui nebiruit Mithra

– sărbătoarea găzduită – ziua Naşterii Pruncului Sfânt al lumii creştine.

Sărbătorirea Crăciunului a fost prima oară consfinţită la Roma în 354 e.n.[1] Cum în biblie nu exista o dată corespunzătoare naşterii lui Iisus Cristos iar Cultul soarelui – considerat păgân, era adânc înrădăcinat în conştiinţa maselor, Papa Liberius a decis ca la 25 decembrie, adică ziua naşterii lui Sol Invictus Mithras, să suprapună marea sărbătoare a creştinătăţii – Naşterea lui Iisus Christos.

1. Semnificaţia sărbătorii arhaice şi posibilele origini ale cuvântului Crăciun.

1.1. Moş Crăciun, bătrân ca Timpul însuşi, este o divinitate arhaică, reprezentarea folclorică a lui Saturn senex, numit şi Deus Daciae, supranumit şi Omul, Cronos, Zalmoxe, Zeul Moş. Saturnaliile – serbate la 25 decembrie şi având origine carpatică – au precedat cu multe secole fondarea Romei[2]. In timpul Saturnaliilor, cei bogaţi făceau daruri celor săraci pentru a cinsti epoca de aur a libertăţii, când Saturn împărăţea peste toată lumea cunoscută.

Crăciun este masca milenară a unui cioban zeu-moş, creatorul a toate câte sunt, pe chipul căruia timpul a încremenit:«Şezi, Crăciun, sfînt bătrân şi ridică pe Sion», «E ziua lui Crăciun, lui Moş Crăciun cel Bătrân». El aducea daruri: caş, urdă, mere, nuci, colaci şi vin: «C-aşa-i legea din bătrâni,/ Din bătrâni, din oameni buni,/ Să se dea la sânt Crăciun/ Un colac şi-un vinaţ bun».

Nu există nici o legătură între Moş Crăciun multimilenar al tradiţiei şi Santa Claus, imaginea gazetărească[3] sau cea de marketing lansată în anii ‘30 de compania Coca-Cola[4]., moşul în tunică purpurie cu guler alb, simbolizând licoarea roşie cu spumă albă de larg succes.

1.2. Crăciunul era cea mai importantă sărbătoare a erei pre-creştine. După vechile calendare, creştinii au sărbătorit mai mult de un mileniu Anul Nou în ziua de Crăciun: la Roma în Cancelaria papală era folosit şi în secolele XIV-XVII, sub numele de stilus curiae Romanae, în Germania până în secolul al XVI-lea, în Anglia din secolul al VII-lea până în secolul al XIII-lea, în Franţa numai în 1564 s-a hotărât începerea Anului Nou la 1 ianuarie, în Rusia schimbarea s-a făcut sub Petru cel Mare, în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.[5] La românii din Banat şi Transilvania, şi în prezent ziua de 1 ianuarie se numeşte Crăciunul Mic, nu Anul Nou.

1.3. Din ţinuturile acoperite de păduri şi nea, împânzite de sihăstrii, coborau an de an în satele din văi asceţi bătrâni în cojoace miţoase, cu desagii plini de crengi sfinte de vîsc, considerat panaceu, leac pentru toate bolile oamenilor (de inimă, de oase, epilepsie, astm, otrăvire, tumori, sterilitate) şi chiar pentru animale (contra viermilor în nas la miei şi mai ales a scorbutului, fiind bogat în vitamina C, ca vitele să nu-şi piardă dinţii şi să fie nevoiţi să le taie).

Vîscul conţine viscotoxină, viscoli, amine, aminoacizi, vitamina C şi E etc.[6]

Vîscul, planta miraculoasă veşnic verde, a cărui rădăcină nu atinge pământul, era atârnat sus la grindă, ca talisman care apără sănătatea şi casa. Când se usucă, vîscul devine ca aurul, de unde şi numele cărţii lui G.J. Frazer Creanga de aur . Poate cu aceste crengi verzi cu bobiţe albe colindătorii binecuvântau creştetul oamenilor de Anul Nou în obiceiul sorcovei.

Astfel, una din originile cuvântului Crăciun ar putea fi sărbătoarea « crăcilor de aur » sacre, iar Moşul cu crăci să fi primit de la săteni numele de Moş Crăciun, cum presupune cercetătorul Gabriel Gheorghe în studiul citat.

1.4. Crăciunul măsoară totodată rădăcinile adânci ale civilizaţiei europene, atingând perioada unui cult solar autohton (focul fiind simbolul soarelui, al luminii divine). Strămoşii românilor, consideraţi de Marija Gimbutas[7] (cercetătoare la U.C.L.A. – USA) drept cea mai veche civilizaţie europeană, Old European Civilisation -6.500-3.500 î.Hr., erau un popor stabil, care îşi construia aşezări şi trăia din agro-păstorit (când restul Europei zăcea pentru încă trei milenii sub gheţurile glaciaţiei Riss-Wurm), ştiind să preţuiască soarele şi neavând nevoie să împrumute un cult solar din alte părţi ale lumii.

Prin urmare, în Europa solarismul este mai vechi decât cultul, presupus oriental, al lui Mithra, cum observă Petru Caraman[8]. El aduce ca probe datini răspândite la aproape toate popoarele Europei (români, germani, sârbo-croaţi, bulgari, greci etc.): rostogolirea roţilor de foc din crăci aprinse pe costişă, colacii de Crăciun care imita forma soarelui, arderea butucului în noaptea de Crăciun (la sârbi : badnjak, badnje veče).

La români în nopţile solstiţiului de iarnă roţi de car îmbrăcate în crengi şi paie erau aprinse şi se dădeau de-a dura de pe înălţimi la vale, împrăştiind scântei pe ogoare ca să le facă roditoare. Tinerii alergau pe lângă roţi, bătând din tălăngi şi chiuind: „Păzea că vine roata de foc/ cu belşug şi noroc;/ Păzea că vine soarele/ şi vă arde picioarele,/ păzea, păzea”[9]

Era o sărbătoare a focului de iarnă, admirabil descrisă de James Frazer (capitolul „Sărbătorile focului”: Chapter 63. The Interpretation of the Fire-Festivals. Section 2. The Solar Theory of the Fire-festivals): „Buşteanul Crăciunului, care ocupă un loc atât de important în sărbătoarea populară, avea la origine rolul să ajute soarele aflat în chinurile re-naşterii în miezul iernii să-şi reaprindă lumina ce părea că se stinge.” [10]

Hora sacră în jurul rugului aprins la Crăciun se desfăşura în sensul mişcării soarelui pe cer. La români hora e un joc religios, relict heliolatric, prin care oamenii se rugau pentru cele trebuitoare. Ridicând mâinile în dans preamăreau soarele, iar bătând pământul cu picioarele cereau rod bun pe ogoare, în livezi şi grădini: „Bate hora din picioare/ să răsară iarăşi soare;/ bate hora tot pe loc/ să răsară busuioc”[11].

 

In albaneză crencia sau kercü,-ni este craca, butucul sau buturuga care se aprinde în noaptea de Crăciun, cum arată E. Çabej[12]

Julia Maria Cristea relevă datini similare. În Franţa cea mai semnificativă tradiţie, la sate, este cea a „buturugii de lemn”, care este arsă la foc mic, în căminul, soba, sau în curtea fiecărei case, iar după sărbătoarea Crăciunului, cenuşa rămasă este împrăştiată pe câmp, pentru a aduce noroc şi o recoltă bogată. La oraş se face doar o prăjitură specială cu aspect de buturugă, numită “buche de noel”.În Scandinavia şi în nordul Germaniei se aprinde, prin tradiţie, unui foc uriaş din lemn, în noaptea de Crăciun.

În Grecia o tradiţie veche, păstrată şi acum cu sfinţenie, este aprinderea în noaptea de Crăciun a celui mai masiv trunchi de copac, denumit Christoxylo. Timp de 12 nopţi (24 decembrie – 6 ianuarie) este ţinut aprins Focul de Crăciun, menit să ardă spiriduşii răi, numiţi  Kalikanzari, care în acest interval de timp devin foarte activi.

In Italia timp de 12 zile între Crăciun şi Epiphania (Bobotează) în cămin trebuie să ardă un trunchi de frasin, simbolizând pomul de Crăciun.[13]

Sorin Paliga observă că paralela Crăciun-butuc este întâlnită şi în cazul formei italiene ceppo, care înseamnă atât „Crăciun”, cât şi „butuc, buturugă”, deci sărbătoarea Crăciunului este de fapt sărbătoarea butucilor, a crăcilor aprinse de Crăciun.[14]

Aceeaşi moştenire spirituală precreştină e atestată de Joan Sabin şi la britanici: cazanele cu catran arzând purtate pe creştet de englezi la Allandale în Northumberland, cu care e aprins un rug uriaş în noaptea dintre ani, sau mingile de foc făcute din sârma împletită, umplută cu aşchii şi rumeguş muiate în parafină (swinging fireballs), aprinse la miezul nopţii şi rotite deasupra capului de scoţieni în Stonehaven[15].

Iată alte ilustrări de la români: «In noaptea de Crăciun nu trebuie să se stingă focul. Se pune în această noapte un buştean în foc, numindu-se buşteanul Crăciunului»; «cenuşa buşteanului care arde în noaptea Crăciunului e împrăştiată prin grădini pentru rodirea lor»; «La Crăciun cerul este deschis»[16]. O altă credinţã[17] spune cã anul care începe va fi luminos şi spornic pentru familiile care în noaptea Anului Nou vor ţine lampa aprinsã pânã la ziuã.

1.5. Românii din Bucovina cred că Dumnezeu a lăsat colindele ca în fiecare an toţi oamenii să audă  numele cel sfânt al Domnului şi să lase răutaţile. Când colindele nu vor mai răsuna pe pământ, lumea va încăpea pe mîna diavolilor[18].

Se cuvine o menţiune aparte despre datina umblatului în colindeţe în Transilvania: colindătorii, numiţi piţărăi, îşi pregătesc nişte ciomege din crăci de alun, «pe care le despoaie de coajă, le înfăşură cu tei, în formă de spirală, le udă şi le pun la fum, spre a ieşi pestriţe», apoi se adună în seara de Ajun, fac un foc, joacă hore, cântă şi spun poveşti până la miezul nopţii, când încep să colinde pe la gazde:“Bunã sara lui ajun,/ Da-i mai bunã a lui Crãciun./ Dã-mi şi mie un pizărău,/ Cã-s pruncul lui Dumnezeu.” Stăpânul casei băga în traista fiecărui copil câte un pizărău, adică un colăcel făcut din făină de grâu, apoi arunca pe jos mere, nuci şi bani din metal, iar copiii se înghesuiau să le adune. «Când intră în casă răscolesc focul din vatră cu colindèţele lor, adică cu ciomegele, ca să arză astă noapte focul până la ziuă (…) Colindătorii pleacă şi mulţămesc pentu darurile primite cu aceste cuvinte: Noi ieşim şi Dumnezeu intră. Săteanul nostru român ţine foarte mult la datina umblatului în colindeţe si fiecare îşi trimite odrasla în cel puţin trei ani de-a rândul, căci în popor se crede că a umblat în colindeţe şi Domnul Hristos.»[19].

Tudor Pamfile menţionează acelaşi obicei şi în nordul Olteniei: “ se alege un vătav, care se chiamă vătrai, fiindcă el intră întâiu în casa omului şi bodicăie cu colinda în foc… Când piţărăii au venit la casa omului, omul îi bagă in curte pe toţi şi scoate o coţovaică, – coajă de dovleac, – cu seminţe de cânepă, in, porumb, grâu, seminţe de dovleac şi i le dă vătraiului. Vătraiul ia cu mâna, aruncă în toate părţile, pe casă, pimniţi şi zice :Să crească,/ Să înmulţească,/ La mulţi ani ca sa înflorească !/ Câte cuie pe casă,/ Atâţia galbeni pe masă, / La anul şi la mulţi ani! Atunci omul iese cu desagii şi le dă la toţi pe rând piţărăi. Piţărăi se dă : covrigi, simigi, boabe fierte, pere, mere, colivă, ţuică fiartă, vin şi altele.”[20]

Colindeţele - aceste toiege din beţe, nuiele sau crăci cu ornamente pirogravate, folosite pentru ritualul scormonitului în focul de Crăciun puteau de asemenea să contribuie la denumirea Crăciunului.

Romulus Vulcănescu aminteşte şi bâtele magico-rituale cu cap de cal care simbolizau razele soarelui în dansul căluşarilor. El menţionează cultul cailor solari în Europa de vest sub formă de Pferd-Ritters la germani, cheval jupon la francezi şi hobby horse la englezi,[21] precum şi dansul căiuţilor în solstiţiul de iarnă în România. Dansul căluşarilor a fost pus în legătură şi cu dansul antic al collisaliilor. In Oltenia se juca un «căluş de iarnă» la malul Dunării pe gheaţă. In dansul lor ritual, bărbaţii purtau toiege- mascoide din lemn cu capete de cai albi – cai solari, cu care alungau duhurile rele din pământ şi din văzduh.

1.6. Consacrarea rituală a bradului în sărbătorile solstiţiului de iarnă este anterioară erei creştine, aşa cum demonstrează cercetătorul Romulus Vulcănescu în studiul Mitologie română[22]: «In paleo-folclorul român bradul ca arbore cosmic e consemnat într-o descriere impresionantă: Sus în vârful muntelui / creşte bradu’ brazilor,/ de mare şi înfoiat / tot ceru’ l-a îmbrădat, / soarele în cetini,/ luna între ramuri / mii şi mii de stele, / între rămurele. (…) Bradul a fost şi este prezent în ceremonii şi rituri proprii vieţii săteanului român ».

Bradul este arbore de naştere, de înfrăţire simbolică între noul născut şi un brăduţ; este arbore de nuntă (stâlpul de nuntă pe care se leagă năframa, busuiocul şi plosca de vin care se înmânează miresei); arbore de judecată (bradul de jurământ şi bradul justiţiar); arbore funerar care ajută sufletul în marea trecere peste apa sâmbetei sau Marea Neagră, arbore de pomană de care atârnă colaci şi mere; arbore de bun augur în colinde şi coloana cerului, axis mundi, având coroana în ceruri şi rădăcinile în pământ. Creatorul lumii a izbit cu toiagul în apele primordiale şi ele s-au deschis în locul acela şi s-a ridicat falnic un brad fosforescent, picurând stropi de apă luminoasă (idem, p.484).

Obiceiul de a împodobi la solstiţiul de iarnă, uşile, ferestrele şi casa cu crengi de brad sau pin, în credinţa că ele aduc noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, datează cu mult înaintea creştinismului. La popoarele nordice ramurile de brad cu care se împodobeau iarna casele, erau un mijloc de a lupta împotriva demonilor şi duhurilor rele, care, se credea că în perioada răscrucii dintre ani, umblau printre oameni. Totodată, faptul că rămâneau întotdeauna verzi, era o speranţă în renaşterea luminii şi venirea primăverii. Acelaşi rol îl are în Germania şi Austria tradiţia „Coroanei de Advent”, făcută din crengi de brad, cu lumânări care se aprind pe rând în decembrie, până în seara de ajun[23]

1.7. Cultul soarelui a fost asimilat în sărbătoarea creştină a Crăciunului.

Grecii, egiptenii, sirienii serbau pe 25 decembrie naşterea Soarelui. In Egipt, fiul lui Isis, împărăteasa cerurilor, se naşte chiar în preajma solstiţiului de iarnă. Yule este numele caldeean pentru copil sau prunc. Însuşi numele popular al sărbătorii Crăciunului la britanici – Yule-day, îi dovedeşte originea păgână. Strămoşii anglo-saxonilor numeau data de 25 decembrie Yule-day sau Ziua-Pruncului, iar noaptea din ajun Noaptea-Mamei, cu mult înainte de a ajunge în contact cu creştinismul.[24]

În Imperiul Roman în anul 274 e.n. împăratul Lucius Domitius Aurelianus a ridicat la Roma un templu dedicat lui Sol Invictus – Zeul Soare nebiruit, apărător al imperiului, şi a decis celebrarea cultului Soarelui ca un cult oficial de stat: dies natales Solis invicti.

Pentru cinstirea soarelui învingător se aprindeau focuri enorme,ca reprezentări pământene ale zeului celest. Noul născut era personificat la egipteni ca un prunc, care era arătat mulţimii la miezul nopţii, ca prilej de bucurie: «Fecioara a născut, lumina creşte!»[25].

Sărbătoarea solstiţiului de iarnă, denumită în spaţiul germanic Julfest, (la englezi Yule) era ţinută în toate ţările Europei de nord, în strânsă legătură cu fertilitatea şi cultul morţilor prin petreceri şi ospeţe cu mâncăruri abundente, cortegii de măşti etc[26].

1.8. Prin naşterea lui Mithra: “lumea cea veche sărbătorea creşterea luminii, care biruieşte forţele întunericului”[27]. Mithra era cunoscut drept Domn al Adevărului şi al Luminii Cereşti.. Ecouri ale mithraismului se găsesc în unele colinde româneşti, unde Iisus îmbracă toate atributele lui Mithra (venerat atât în Dacia, unde s-au găsit 280 monumente, cât şi în Moesia Inferior – 90 monumente): „şi pe faţa fiului/ scrisă-i raza soarelui”.[28] Ecouri apar şi în onomastica românilor: Mitra, Mitrea, Mitru, Mitre, Mitran, Mitrică, Mitrancă, Mitrofan, Mitroi, Mitruş, Mitrelea, Mitrescu, Mitrican, Mitrici, Mitrin, Mitriev, Mitrovici, Mitruţoiu (chiar tatăl meu se numea Mitruţă)[29].

1.9. În studiul Geneza creştinismului popular al românilor, Nelu Zugravu afirmă că „Nemurirea şi postexistenţa propovăduite de Zalmoxe ar fi putut anticipa şi pregăti creştinismul [30]. Dobândirea nemuririi însemna şi un cod de legi morale: pietate, abstinenţă, puritate, curaj. Geto-dacii foloseau incineraţia, ca sufletul să supravieţuiască purificat în cer, lângă Cel Preaînalt, părintele luminilor, eliberat de învelişul trupului corupt.

 

2. Împrejurările în care a fost instituită Sărbătoarea Naşterii Domnului

Troparul zilei specifică sensul acestei sărbători a Natalităţii (Nascere Domini): Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru… Biserica a încercat să-şi apropie sărbătoarea Crăciunului cu rădăcini milenare, «necreştină, dar prăznuită de o populaţie cu trăire creştină»,[31] dedicând-o Naşterii Mântuitorului, numit Soarele Dreptăţii.

2.1. Textul din Noul Testament (Matei 1, 18) este următorul: Cristi autem generatio sic erat (Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost). Cuvântul grec genesis (naştere) a fost tradus in latină, în Vulgata, cu generatio, - onis (generare, naştere din părinţi) sinonim cu “natalis“. După Ovid Densuşianu, Al. Graur şi Al.Rosetti, apelativul Crăciun derivă din latinescul creatio. Dar limba Bisericii nu a întrebuinţat şi pe creatio, pornindu-se de la sensul lui creare, de “faire naitre du neant”. Prin urmare este un nonsens să legi etimologic numele Crăciun de termenul creatio,-onis, fiindcă termenul “creare” nu are sensul de “naştere”. Iisus Hristos S-a născut din veci din Tatăl, fiind de o fiinţă cu Tatăl, şi “la plinirea vremii” s-a născut cu trupul, fără de păcat, din Fecioara Maria şi de la Duhul Sfânt, aşa cum se afirmă în Crez: “născut, nu făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut”.[32]

2.2. Din latinul natalis avem însă în română cuvântul nat, de unde expresia: Tot satul îşi are natul, adică fiecare cu obârşia lui, cu generaţia ( generatio-onis) neamului său. Cuvântul nat ( natus) nu are legătură cu Crăciunul, ca în limbile romanice apusene.[33]

2.3. Al. Graur mai derivă Crăciun şi din latinul calatio, care însemna “chemare”, şi anume chemarea pe care o lansau preoţii la zi întâi a fiecărei luni, de unde şi numele de kalendae, care se dădea primelor zile ale lunii (cu derivatul calendar, cărindar). Dar Crăciunul nu e la zi întâi şi nu presupune nici o chemare[34].

2.4. In textele bisericeşti româneşti numele Crăciun a fost eludat secole întregi (XVI, XVII, XVIII), datorită încărcăturii păgâne a sărbătorii, care asocia la Naşterea Domnului un alai de personaje de neînţeles cu măşti de Moşi, Cioban, Mut, Plugari, Ţigan, Căiuţi, Capră/Ţurcă, Urs. De exemplu în Cazania de la Govora – 1642 şi în Cazania lui Varlaam – 1643, numele sărbătorii Crăciunului a fost înlocuit cu “Sărbătoarea Născutului”. În schimb în texte laice apare şi ca nume al sărbătorii: mitropolitul Sucevei, Ghedeon, şi mai mulţi boieri mulţumesc în scris craiului Gh. Racoţi pentru un ajutor în bani, “ pe care se îndatoreau a-i răspunde până în ziua Crăciunului”[35]. Gheorghe Mihăilă îl găseste atestat în sec. al XII-lea: crăciun (1198)[36]

2.5. Datinile străvechi ale Crăciunului asociate la sărbătoarea împărătească a Naşterii Mântuitorului au persistat de-a lungul secolelor până în zilele noastre în ciuda interdicţiilor.

Actul de martiraj al Sfântului Cračun, judeţul Constanţa) menţionează practicarea acestei sărbători de enoriaşi din toate categoriile sociale în secolul al IV-lea,« în ziua calendelor lui ianuarie…îmbrăcaţi în piei de capră… urmând obiceiul păgânilor, deşi se numesc creştini»[37].

Acelaşi lucru se semnala şi în vestul Europei. In 742 Sfântul Bonifaciu scria Papei Zaharia (pontif între 741-752), scandalizat că la Roma, de Anul Nou, creştinii, deghizaţi în animale după obiceiul păgânilor, cântau şi dansau ziua şi noaptea, chiar pe treptele bazilicii Sf. Petru, refuzau din superstiţie să împrumute vecinilor foc sau unelte din fier[38].

În spaţiul germanic la carnavalul Julfest apare personajul Julbock. Acesta este un ţap confecţionat din paie, legat cu o fundă roşie. În mitologia ţărilor nordice, zeul tunetelor Thor – denumit şi Donner, alerga pe bolta cerului într-o şaretă trasă de ţapi, iar la solstiţiul de iarnă Thor se cobora printre oameni. Ţapul lui Thor a devenit în ţările scandinavice un simbol al Crăciunului. În Finlanda, Moş Crăciun este numit Joulupukki, cuvânt derivat de la Julbock[39].

Conducătorii bisericii au luat poziţie şi împotriva obiceiului păgân de a face daruri pe 25 decembrie (obicei care îşi trage originea din Saturnalii, când cei bogaţi făceau daruri celor sărmani în cinstea vârstei de aur a libertăţii, când Saturn stăpânea toată lumea cunoscută).

2.6. Iată un exemplu cum la români sărbătoarea moştenită a fuzionat firesc cu creştinismul: «Se spune că Moş Crăciun a găzduit şi ospătat pe Ioan Sântioan. Cică Ioan Sântioan a călătorit cu Maica Domnului şi cu Hristos şi s-au abătut la casele lui Moş Crăciun. După ce s-au ospătat şi au băut, Ioan Sântioan a zis lui Moş Crăciun : Noi bem şi ospătăm şi nu ne întrebăm cine e mai mare dintre noi. Moş Crăciun i-a răspuns: Mare eşti, Doamne, de mărire, de când te-ai născut. Dar eu m-am pârlejit (am fost de faţă – cu acest prilej,n.n.) şi te-am sprijinit în poala de veşmânt şi n-ai dat de pământ»[40].

Parcă asistăm la Întâmpinarea Domnului de dreptul Simeon bătrânul (sărbătorită în calendar la data de 2 februarie), în ritualul punerii înaintea Celui Preaînalt a Pruncului Sfânt, Fiul Omului, întâi născut din Preacurata Fecioară Maria şi de la Duhul Sfânt.

2.7. «Creştinismul popular, afirmă Nelu Zugravu, s-a născut din convieţuirea religiilor în momentul de formare si ascensiune a religiei Mântuitorului în Imperiul Roman, din similitudinea practicilor, din supravieţuirea mitologiilor ancestrale, din revalorizarea simbolurilor preistorice şi din creştinarea unor divinităţi, credinţe şi cutume antice.»[41].

Întrucât sărbătoarea Crăciunului era prea adânc înrădăcinată în mentalitatea populară pentru a fi înlăturată, biserica a hotărât să o păstreze închinând-o Naşterii Mântuitorului.

Ion Ghinoiu observă cum creştinismul a vehiculat numeroase practici precreştine pe care, fără să vrea şi fără să ştie, le poartă cu el. Fără creştinism multe credinţe şi superstiţii nu ar fi ajuns până în secolul XXI.[42]

Practicile religioase au fost preluate prin tradiţie, fără să existe îndrumări scrise privind de exemplu închinatul spre răsărit, orientarea estică a mormintelor, a altarului bisericilor şi a icoanelor în casă, palma deschisă cu degetele răsfirate în chip de raze (simbol solar) cu care preoţii invocă duhul sfânt şi binecuvântează credincioşii, tămâiatul, aprinsul lumânărilor şi candelei, primirea şi transmiterea luminii de Paşti, stropirea cu apa sfinţită, pomenile etc.

Istoricul Socrate Scolasticul, citat de cercetătorul Nelu Zugravu susmenţionat[43] arată că nici apostolul Petru, nici evangheliştii nu au impus celor convertiţi cum să celebreze sărbătorile: «Căci nici Mântuitorul, nici Apostolii n-au impus pentru aceasta nici un precept şi n-au stabilit nici o pedeapsă contra celor ce le-ar comite… Apostolii n-au cugetat niciodată să prescrie sărbători. Ei n-au avut grijă decât să recomande pietatea».[44] Mântuitorul însuşi a spus: «N-am venit să stric, ci să împlinesc»[45]

2.8. La primele popoare creştinate, numele sărbătorii arată exclusiv evenimentul creştin al naşterii Domnului, fără trimitere la străvechea sărbătoare pre-creştină: latină- Natales, italiană– Natale, spaniolă– Navidad, portugheză– Natal, provensală– Nadal, franceză- Nativité/ Nöel, engleză- Nativity/Christmas, rusă- Rozdjestvó, ucraineană –Rizdvò, polonă– Bože Narozdenie, sârbă-croată-slovenă– Bozic, bulgară –Bozik, cehă– Vanoce, slovacă – Vianoce.

Petru Caraman, studiind răspândirea geografică a cuvântului Crăciun îl găseşte numai la români şi la locuitorii din imediata vecinătate a graniţelor etnice româneşti: la ucrainienii carpatici Kerečunj večery, la slovaci tot Kračun (numai la cei din est), la unguri Karácson, cu acelaşi sens ca şi la români. Deci reiese că pretutindeni cuvântul e împrumutat de la români.[46]

 

In concluzie constatăm că la toate popoarele Europei elementele asociate sărbătorii multimilenare a Crăciunului fac parte dintr-un sistem coerent de reprezentare mitico-rituală a lumii, care dovedeşte continuitatea a unei credinţe monoteiste în Dumnezeul Luminii şi al Dreptăţii. Pretutindeni apare aceeaşi dezvoltare spirituală: cultul solar al Crăciunului este absorbit organic în sărbătoarea creştină a Naşterii Domnului, o dovadă convingătoare despre comunitatea de origine a popoarelor europene.

Această origine este autohtonă, strict europeană şi nu indo-europeană cum s-a susţinut în mod eronat. De ce? Deoarece cultul soarelui este axiomatic legat de agricultură, iar cercetări arheologice recente precum şi datările cu C14 au dovedit că agricultura îşi nu are originea în ţinutul arid al Indiei, ci în bazinul carpato-dunărean situat in inima Europei[47]. Munţii Carpaţi au fost habitatul primitiv al arienilor care au populat India, aşa cum dovedesc cercetătorii britanici în The Cambridge History of India.[48] Autohtonii carpato-dunăreni practicau agricultura încă din epoca pietrei (7800 î.Hr.), arând pământul cu plug din corn de cerb şlefuit şi placat cu silex. S-au descoperit semnificative depozite de graminee carbonizate în gospodăriile neolitice. Cercetările arheologice ale Grupului de lucru Schela Cladovei –Lepenski Vir efectuate între 1990-2000 au dus la concluzia că agricultura a început la Porţile de Fier.[49]

In acelaşi timp, cercetătorul italian Marco Merlini sesizează cu justeţe că recunoaşterea internaţională a primordialităţii civilizaţiei carpato-dunărene are repercusiuni culturale importante asupra identităţii spirituale comune a popoarelor care locuiesc bătrânul continent Europa: „Teorema clasică Ex Oriente lux este schimbată în Ex Occidente lux (…). Aceasta aduce o îmbogăţire şi expansiune a matricei istorice şi culturale pe care se bazează identitatea noastră europeană, pentru că civilizaţia Dunării este acum considerată ca una din „mamele” culturii europene moderne.[50]

In ceea ce priveşte tema prezentului studiu, sărbătoarea solară a Crăciunului este una din mărcile de străvechime ale neamului românesc şi ale spiritualităţii europene.

Autor: Prof. Dorina Şuhanea (e-mail: dorinas@gmail.com)

Index bibliografic alfabetic

 

1.      Teodor Bălăşel, Şezătoarea, anul XXIV, nr.3-4, 1916

2.      Bonsall, C.; Radovanovic, I.; Boroneant, V., The Iron Gates in Prehistory: New Perspectives http://www.arcl.ed.ac.uk/arch/clivebonsall/page7.htm

3.      Vasile Buta monografia Hălmagiu pe treptele timpului, Editura Sophia, 1999

4.      Petru Caraman, Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la români şi slavi, Iaşi 1931

5.      D. Caselli, Crăciunul la diferite popoare, Bucureşti, Institutul de Arte grafice şi editură Minerva, 1915 apud Gabriel Gheorghe, op.cit.,p.104

6.      www.CrestinOrtodox.ro – Mos-Ajunul

7.      http://www.crestinortodox.ro/Despre_cuvantul_Craciun-p53-11170

8.      Crezul niceo-constantinopolitan, www.crestinortodox.ro/Sfanta_Treime_art_subcat184_242.html

9.      Julia Maria Cristea - Viena – Seria: Istorie şi etnografie, Sărbătoarea Crăciunului (1) http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Sarbatoarea%20Craciunului%20de%20JMC%201.htm

10.  http://datini-obiceiuri.crestinortodox.ro/Anul_Nou_civil-23-12019.html

11.  Adrian Fochi, Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Ed. Minerva, Buc.1976

12.  G. J. Frazer, Creanga de aur, Ed. Minerva 1980, http://www.sacredtexts.com/pag/frazer/gb06302.htm

13.  Marija Gimbutas, Civilizaţie şi cultură.Vestigii preistorice în sud-estul european, ed. rom. 1989, traducere din limba engleză de Sorin Paliga

14.  Gabriel Gheorghe, eseul Originea cuvîntului Crăciun, în  Studii de cultură şi civilizaţie românească, Fundaţia Gândirea, Bucureşti 2001, sau http://www.gandirea.ro/craciun.php

15.  Gabriel Gheorghe, eseul despre vocala â, î din indo-europeană, Studii de cultură şi civilizaţie românească, Fundaţia Gândirea, Bucureşti 2001, www.gandirea.ro

16.  Ion Ghinoiu, Obiceiuri de peste an, Buc.1997,  Sarbatori si obiceiuri romanesti, Ed. Elion

17.  Ion Ionescu (preot), Etimologia cuvântului Crăciun, http://diverse.crestinortodox.ro/Etimologia_cuvantului_Craciun-53-11170.html

18.  N.Iorga, Studii şi documente IV, p.44 -45, apud G. Gheorghe, op.cit.p.112

19.  Istoria bisericească, V, 22, Buc.1897

20.  Istoria Ortodoxiei, vol.8, p.93-105, Asterie al Amasiei, Cuvânt împotriva sărbătorii Calendelor

21.  Matei, 5.17, Noul Testament

22.  Marco Merlini, Rădăcinile adânci ale civilizaţiei europene, în revista DACIA magazine, nr.13/iunie 2004, conferinţă la Al V-lea Congres Internaţional de Dacologie, 25-26 iunie, Hotel Intercontinental, Bucureşti

23.  Gheorghe Mihăilă, Cuvintele de origine autohtonă în limba română, in Academia Română. Discursuri de recepţie, VIII. (1990–1995), Ed. Academiei Române, Buc. 2005.

24.  Thomas Nast, http://cartoons.osu.edu/nast/santa_camp.htm

25.  Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Buc.2001

26.  Sorin Paliga, Influenţe romane şi preromane în limbile slave de sud, 2003, ed. II electronică egg.mnir.ro/pdf/Paliga_InflRomane.pdf, http://www.unibuc.ro/ro/cd_sorpaliga_ro

27.  Romtelecom, Lista oficială a abonaţilor telefonici, Buc.2002, vol.2, p.99-102

28.  Joan Sabin, Customs and Traditions, Oxford 1973

29.  Haddon Sundblom http://en.wikipedia.org/wiki/Haddon_Sundblom

30.  Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Ed. Academiei, Bucureşti 1985

31.  The Cambridge History of India, Cambridge : University Press , 1922

32.  Nelu Zugravu, Geneza creştinismului popular al românilor, Institutul Român de Tracologie, XVIII, Bucureşti 1997

33.  Alexander Hislop, Christmas and Lady-day, http://beyondbabylon.blogspot.com/2006_12_01_archive.html


[1] Julia Maria Cristea – Viena – Seria: Istorie şi etnografie, Sărbătoarea Crăciunului (1) http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Sarbatoarea%20Craciunului%20de%20JMC%201.htm

[2] A se vedea autorii antici Macrobius, Mnaseas, Diogene Laertios, Hesychius ş.a., citaţi de cercetătorul Gabriel Gheorghe în eseul Originea cuvîntului Crăciun, în volumul Studii de cultură şi civilizaţie românească, Fundaţia Gândirea, Bucureşti 2001, pag. 117; pentru grafia anumitor cuvinte cu conservarea lui î din i vezi şi eseul despre vocala â,î din indo-europeană susceptibilă să fie confundată cu a şi cu i, op.cit., p.97-99, www.gandirea.ro

[3] Thomas Nast “invented” the image popularly recognized as Santa Claus for the 1862 Christmas season Harper’s Weekly cover, vezi site-ul http://cartoons.osu.edu/nast/santa_camp.htm
[4]. În 1927 cotidianul New York Times comenta că în sfârşit înfăţişarea lui Santa Claus a fost standardizată după prototipul de mai sus(…) imaginea bunului moş pe care-l cunoaştem noi, s-a născut dintr-o reclamă pentru firma “The Coca-Cola Company” realizată de Haddon Sundblom, desenatorul american de origină suedeză, în http://en.wikipedia.org/wiki/Haddon_Sundblom

[5] Antoaneta Olteanu în Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Buc.2001, p.556

[6] G.Gheorghe,op.cit., p.123, sau  http://www.gandirea.ro/craciun.php

[7] Marija Gimbutas, prefaţa studiului Civilizaţie şi cultură.Vestigii preistorice în sud-estul european, (ediţia românească 1989): „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6.500-3.500 î.e.n., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, creatoare şi iubitoare de artă… o cultură a unei societăţi de agricultori. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană.”

[8] Petru Caraman, Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la români şi slavi, Iaşi, 1931

[9]Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Ed. Academiei, Bucureşti 1985, p. 382

[10] http://www.sacred-texts.com/pag/frazer/gb06302.htm

[11] Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Ed. Academiei, Bucureşti 1985, p.372-373

[12] Studia Albania, XVI, p.35-104, apud Romulus Vulcănescu, Mitologie română Ed. Academiei, Buc.1985, p.330
[13] Julia Maria Cristea – Viena – Seria: Istorie şi etnografie, Sărbătoarea Crăciunului (1) http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Sarbatoarea%20Craciunului%20de%20JMC%201.htm
[14] Influenţe romane şi preromane în limbile slave de sud, 2003, editia a II-a electronică,p.48, egg.mnir.ro/pdf/Paliga_InflRomane.pdf http://www.unibuc.ro/ro/cd_sorpaliga_ro

[15] Joan Sabin, Customs and Traditions, Oxford 1973, p.7-8

[16] Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Buc.2001, de Antoaneta Olteanu, p.557-558, preluare din culegerea lui Adrian Fochi Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Ed. Minerva, Buc.1976

[17] amintită în monografia “Hălmagiu pe treptele timpului”, de Vasile Buta   Editura Sophia, 1999,

[18] Antoaneta Olteanu, op.cit., p.556, apud Ion Ghinoiu, Obiceiuri de peste an

[19] Antoaneta Olteanu, idem, p.548, preluare din Teodor Bălăşel, Şezătoarea, anul XXIV, nr.3-4, 1916, pp.43-47

[20] www.CrestinOrtodox.ro – Mos-Ajunul

[21] Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Ed. Academiei, Bucureşti 1985, p.378:”Se pare că aculturaţia celtică a calului solar se întinde aproape la întreaga Europă”

[22] idem, cap. Fitomitologie, 4.Modelul arborelui cosmic, p.485-486)

[23] vezi Julia Maria Cristea, op. cit., Viena AGERO Stuttgart® –  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart

[24] Alexander Hislop, Christmas and Lady-day, http://beyondbabylon.blogspot.com/2006_12_01_archive.html

[25] George James Frazer, Creanga de aur, Ed. Minerva 1980, vol.III, p.136, ap. Gabriel Gheorghe, op. cit., p.104) “The Virgin has brought forth, the light is waxing”

[26] Julia Maria Cristea, op.cit.

[27] I. Caselli, Crăciunul la diferite popoare, apud Gabriel Gheorghe, op.cit.,p.104

[28] Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Ed. Academiei, Bucureşti 1985, p.387

[29] Romtelecom, Lista oficială a abonaţilor telefonici, Buc.2002, vol.2, p.99-102 (peste 1500 persoane înregistrate)

[30] Geneza creştinismului popular al românilor, Institutul Român de Tracologie, XVIII, Bucureşti 1997, p.133

[31] Gabriel Gheorghe, op.cit.p.115, sau http://www.gandirea.ro/craciun.php

[32] Crezul niceo-constantinopolitan (381), www.crestinortodox.ro/Sfanta_Treime_art_subcat184_242.html

[33] pentru detalii vezi studiul Etimologia cuvântului Crăciun, de preot Ion Ionescu, postat pe site-ul http://diverse.crestinortodox.ro/Etimologia_cuvantului_Craciun-53-11170.html

[34] http://www.crestinortodox.ro/Despre_cuvantul_Craciun-p53-11170

[35] N.Iorga, Studii şi documente IV, p.44 -45, apud G. Gheorghe, op.cit.p.112

[36] Academia Română. Discursuri de recepţie, VIII. (1990–1995), Bucureşti, Editura Academiei Române 2005. Gheorghe Mihăilă, Cuvintele de origine autohtonă în limba română

[37] Istoria Ortodoxiei, vol.8, p.93-105, Asterie al Amasiei, Cuvânt împotriva sărbătorii Calendelor, apud Nelu Zugravu, op.cit., p.46

[38]Idem, p.48

[39] Julia Maria Cristea, op.cit

[40] Antoaneta Olteanu, op.cit., p.557, apud Adrian Fochi

[41] Nelu Zugravu, op.cit., p.32

[42] http://datini-obiceiuri.crestinortodox.ro/Anul_Nou_civil-23-12019.html

[43]Nelu Zugravu, op. cit., p.36

[44] Istoria bisericească, V, 22, Buc.1897, p.298

[45] Matei, 5.17

[46] Petru Caraman, Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la români şi slavi, Iaşi, 1931, p.35-36

[47] Marija Gimbutas, 1989, Civilizaţie şi cultură. Vestigii preistorice în sud-estul european,. traducere din limba engleză de Sorin Paliga Uluitoarele descoperiri făcute în România şi în alte ţări învecinate după al doilea război mondial, asociate datărilor cu radio-carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii “vechi europene”, o cultură a unei societăţi de agricultori(s.n.). A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană (cuvântul introductiv al autoarei studiului)

[48] The Cambridge History of India, vol.I, cap.III, The Arians, pag 67-71, Cambridge : University Press , 1922 apud Gabriel Gheorghe, Studii de cultură şi civilizaţie românească, Fundaţia Gândirea, Buc. 2001, pag.26

[49] „Din 1989 Clive Bonsall a coordonat un proiect major de cercetare interdisciplinară la Porţile-de-Fier, in colaborare cu specialişti din Marea Britanie, Ungaria, România, Serbia şi SUA. Cercetarea s-a concentrat asupra perioadei dintre 7000 şi 5000 î.Hr., în cursul căreia s-a introdus agricultura în regiune”. Studii: Bonsall, C.; Radovanovic, I.; Boroneant, V., , international conference on The Iron Gates in Prehistory: New Perspectives, Department of Archaeology, 30th March-2nd April, 2000, Oxford: Archaeopress; Mason, S., Boroneanţ, V. & Bonsall, C. (1996) Plant remains from Schela Cladovei, Romania, Mesolithic Miscellany, 17(2): 11–14; Cook, G.T., Bonsall, C., Hedges, R.E.M., McSweeney, K., Boroneanţ, V. & Pettitt, P.B. (2001) A freshwater diet-derived 14C reservoir effect at the Stone Age sites in the Iron Gates gorge.Radiocarbon 43(2A): 453–460 http://www.arcl.ed.ac.uk/arch/clivebonsall/page7.htm

[50] Marco Merlini, Rădăcinile adânci ale civilizaţiei europene, în revista DACIA magazine, nr.13 din iunie 2004, conferinţă susţinută la Al V-lea Congres internaţional de dacologie, 25-26 iunie, Hotel Intercontinental, Bucureşti

Articolul in format pdf  Craciunul inainte si dupa Hristos